Despre carte: 2012 / Poezia Ninei Yagodintseva în sine este oarecum tăcută - am citit-o, dar a rămas sentimentul de inefabilitate, aceeași „inefrabilitate străpunzătoare” pe care ea iubește atât de mult pe care îl simte autorul. „Poeziile sunt țesute din pauze... Cuvintele sunt doar forme”, spune ea. Dar acest lucru este departe de simbolism; dimpotrivă, poezia de aici este foarte obiectivă pe drumul spre dincolo, autorul plasează cu grijă faruri „pământești” pentru a se reflecta în cititor prin semne lumești preferate. Și devine lumină din recunoașterea lucrurilor mărunte - din ele, „inept și stângaci”, drumul spre rai este țesut.